Valurile de căldură, furtunile intense și variațiile bruște de temperatură pun presiune pe infrastructura construită. În teorie, noile standarde de proiectare includ criterii de reziliență climatică. În practică, implementarea este inegală.

Multe proiecte încă se bazează pe date climatice istorice, nu pe scenarii viitoare. Astfel, clădirile finalizate astăzi pot deveni depășite în doar câțiva ani, din punct de vedere al performanței.

Materialele rezistente la temperaturi extreme, sistemele de drenaj adaptate precipitațiilor intense și soluțiile pasive de răcire devin elemente esențiale, nu opționale. În același timp, costurile inițiale cresc, iar dezvoltatorii ezită să investească fără presiuni legislative sau cerere clară din piață.

Schimbarea reală vine din integrarea riscului climatic în planificarea urbană: zone verzi funcționale, infrastructură de retenție a apei, orientarea clădirilor și materiale cu inerție termică ridicată.

Construcțiile viitorului nu vor fi doar eficiente energetic, ci adaptate la instabilitatea mediului. Diferența dintre standard și realitate va fi dată de viteza cu care industria transformă reziliența climatică din concept în practică.

(Foto: AI GENERATED)