Sectorul construcțiilor este responsabil pentru un volum semnificativ de deșeuri la nivel european. În acest context, demolarea nu mai este doar o etapă finală a ciclului de viață al unei clădiri, ci devine parte a unei noi industrii: recuperarea, recondiționarea și revânzarea materialelor.

Conceptul de „demolare selectivă” câștigă teren. În locul distrugerii totale, clădirile sunt dezmembrate controlat pentru a salva componente reutilizabile: structuri metalice, cărămizi, tâmplărie, echipamente tehnice, panouri, pardoseli sau elemente arhitecturale. Acestea sunt reintroduse pe piață prin platforme specializate sau prin contracte directe între dezvoltatori.

Presiunea vine atât din reglementări europene privind economia circulară, cât și din creșterea costurilor materialelor de construcții. Recuperarea poate reduce cheltuielile de achiziție și amprenta de carbon a proiectelor noi. În plus, investițiile în centre de sortare și hub-uri de reutilizare creează un segment economic distinct, cu potențial de creștere.

Provocările sunt însă reale: standardizarea calității materialelor recuperate, certificarea tehnică și adaptarea normelor de proiectare. Nu toate componentele pot fi reutilizate în siguranță, iar integrarea lor necesită expertiză tehnică.

Pe termen mediu, economia demolărilor ar putea transforma modul în care sunt proiectate clădirile. Conceptul de „design pentru dezasamblare” presupune ca structurile să fie concepute încă din faza inițială pentru a permite recuperarea facilă a componentelor.

Astfel, demolarea devine o verigă productivă a lanțului economic. Nu mai înseamnă doar cost și deșeu, ci sursă de materie primă secundară și oportunitate industrială într-o piață tot mai orientată către circularitate.

(Foto: Freepik)