Schimbările climatice modifică radical prioritățile urbanismului contemporan. Dacă în trecut accentul era pus pe confort, mobilitate și estetică, noile realități – valuri de căldură extreme, inundații, secetă, furtuni violente – impun o schimbare de paradigmă: orașele trebuie proiectate pentru reziliență.

Datele climatice arată o creștere a frecvenței fenomenelor extreme în Europa. În acest context, planificarea urbană include tot mai des infrastructuri de retenție a apei, suprafețe permeabile extinse, spații verzi funcționale și coridoare de ventilare naturală. Obiectivul nu mai este doar calitatea vieții, ci reducerea riscurilor sistemice.

Clădirile sunt proiectate pentru a face față temperaturilor ridicate prin soluții pasive: orientare optimizată, materiale cu inerție termică mare, umbrire naturală. În zonele vulnerabile la inundații, reglementările impun cote minime de construire și sisteme de drenaj adaptate scenariilor climatice viitoare.

Această abordare presupune costuri suplimentare și planificare pe termen lung. Totuși, analiza economică arată că investițiile în prevenție sunt mai eficiente decât reconstrucția post-dezastru.

Urbanismul orientat spre criză nu exclude confortul, dar îl subordonează siguranței. Orașele viitorului vor fi evaluate nu doar prin indicatori de atractivitate, ci prin capacitatea de a absorbi șocuri climatice fără a-și pierde funcționalitatea.

Într-o eră a incertitudinii climatice, reziliența devine criteriul central al dezvoltării urbane.

(Foto: Freepik)