Infrastructura de apă și canalizare este una dintre cele mai puțin vizibile, dar esențiale componente ale dezvoltării economice. Conform datelor Eurostat și rapoartelor Comisiei Europene, România rămâne sub media UE în ceea ce privește conectarea populației la rețele de canalizare și stații de epurare conforme.

Investițiile în acest sector sunt susținute prin fonduri europene (Programul Dezvoltare Durabilă 2021–2027 și alte instrumente structurale), însă necesarul de modernizare este considerabil. Multe rețele au fost construite în anii ’70–’80 și prezintă pierderi ridicate de apă potabilă, estimate la nivel național la peste 30% în unele sisteme locale, potrivit datelor din sectorul utilităților.

Subfinanțarea cronică și fragmentarea operatorilor regionali limitează capacitatea de modernizare accelerată. În plus, creșterea costurilor cu energia și materialele de construcții afectează bugetele proiectelor de extindere și reabilitare.

Impactul economic al infrastructurii deficitare este semnificativ: investițiile private în industrie și dezvoltări imobiliare sunt condiționate de accesul la utilități, iar conformarea la directivele europene privind apa uzată urbană implică riscul de penalități în caz de neimplementare.

„Bomba tăcută” nu constă doar în riscuri de mediu, ci și în pierderi economice indirecte. Fără accelerarea investițiilor și consolidarea operatorilor regionali, decalajul față de standardele europene va persista, afectând competitivitatea și atractivitatea investițională a regiunilor.

(Foto: Freepik)