Industria construcțiilor începe să adopte un model inspirat din economia serviciilor: materialele nu mai sunt cumpărate, ci „utilizate”.

Conceptul presupune plata pentru performanța unui material pe durata utilizării. În loc să achiziționeze beton sau oțel, beneficiarul plătește pentru durabilitate, rezistență sau eficiență energetică.

Acest model este susținut de digitalizare. Senzorii integrați în materiale permit monitorizarea în timp real a performanței. Datele colectate sunt utilizate pentru mentenanță predictivă și optimizare.

Exemplele apar deja în practică. Companii din Europa oferă contracte pentru fațade sau sisteme de izolație, în care plata este legată de performanța energetică a clădirii. În sectorul infrastructurii, anumite proiecte includ contracte de tip „performance-based”, unde furnizorul este responsabil pentru durabilitatea materialului.

Avantajul este transferul riscului. Beneficiarul nu mai suportă integral costul degradării, iar furnizorul este motivat să livreze materiale de calitate superioară.

Un raport Deloitte indică faptul că modelele bazate pe servicii pot reduce costurile totale de operare cu 10–20% și pot extinde durata de viață a construcțiilor.

Provocările sunt legate de contracte și standardizare. Evaluarea performanței și responsabilitatea legală sunt mai complexe decât în modelul tradițional.

Materialele ca servicii transformă construcțiile dintr-un proces static într-un sistem dinamic, în care valoarea este generată în timp, nu la momentul achiziției.

(Foto: Magnific)